Cum știu dacă i se potriveste copilului meu un curs de actorie?

Copiii sunt mici exploratori. Exploratori ai spațiului în care se află, ai obiectelor care se găsesc în el, ai interacțiunii obiectelor, ai relațiilor și raporturilor interumane, ai lumii lor interioare și exterioare, ai emoțiilor și comportamentelor.

Copiii sunt mici cercetători curioși. Orice poate fi stimul pentru ei, ca e obiect, ca e om sau trăire interioară.

Știți ce este un “cercetător hoinar”?

Este acel cercetător care în timp ce caută ceva descoperă altceva, are o revelație despre un anumit lucru pe care nu îl avea în vedere la începutul scormonirii sale.

Copiii sunt prin excelență cercetători hoinari.

De exemplu un copil mănâncă piure cu pui, se joacă în farfurie, mănâncă încet, rearanjează alimentele în farfurie. Părintele întreabă: “Nu ți-e foame sau nu îți place?”. Copilul tace. Se joacă în farfurie. Părintele întreabă iar. Copilul răspunde cu o întreabare din senin: “Cât durează zăpada la munte?”. Noi ca adulți am spune: “Iar îi zboară mintea!” Sau “se alintă” sau “ai auzit ce te-am întrebat? Nu îți place sau nu ți-e foame?”. Copilul începe să povestească despre cum au fost ei la munte când era mai mic și s-au dat cu sania și acolo era și un câine mare și lui nu i-a fost frică să-l atingă, bine la început i-a fost frică, dar a văzut că nu mușcă atunci cand fetița a pus mâna și atunci a mers și el și câinele era cât o mașină și bla bla bla bla…Părintele: “Hai să mâncăm!”.

Dar micul cercetător hoinar a văzut un munte de piure in farfurie, alb, ca zăpada, cândva s-a dat cu sania pe derdeluș, erau mulți copii întinși pe săniuțele lor – bucățile de pui și i-ar mai plăcea să se dea cu sania – 234 gânduri comprimate și un salt la concluzie: “Cât durează zăpada la munte?”. Acesta este micul cercetător hoinar.

De ce povestea micului hoinar? Pentru că el este subiectul principal. El este participantul perfect la un curs de actorie.

De ce?

1. Copilul este visător.

Tu ca părinte îl întrebi ceva și el îți răspunde altceva sau nu se uită pe unde merge sau pare că nu te ascultă atunci când îi vorbești.

Teatrul și actoria au menirea de a-l aduce pe copil în “aici și acum”. Jocurile și exercițiile îl fac pe copil să stea în prezent dar nu îi neagă tendința de visare. Din joc în joc, cel mic își crește capacitatea de concentrare.

2. Copilul este curios.

Pune multe întrebări, cercetează spații noi, este deseori intruziv, dezmembrează jucării, se pierde în detalii. Ei bine, copilul vrea să afle mai mult despre lume și sine. Actoria este o activitate exclusiv bazată pe experiență concretă care exploatează spiritul curios organizând activitățile în etape, pune ordine în gânduri și orientează către obiectiv.

3. Copilul este “timid”.

Copilul se ascunde în spatele părintelui, caută mereu o zonă de confort, pare speriat atunci când este expus, preferă să verifice răspunsul cu părintele înainte de a-l da sau nu se simte în largul lui atunci când este privit. Actoria nu este doar pentru cei mai extroverti, actoria prin jocurile pe care le propune îl ajută pe copil să se implice treptat, astfel expunandu-se. Fiind implicat în joc copilul uită că este privit. Cu fiecare expunere copilul capătă curaj, își extinde zona de confort și își crește stima de sine.

4. Copilul este curajos.

Copilul se expune deseori pericolelor, împinge limitele, încearcă lucruri noi fără teamă, vorbește liber și nu se teme de expunere. Jocurile în care va fi angajat au menirea de a-l face pe copil să ia decizii, sa vadă opțiunile pe care le are, să subordoneze acțiunile unui scop. Copilul va învăța despre diferența dintre inconștiență și curaj. Despre care sunt consecințele acțiunilor noastre și care sunt limitele de expunere.

5. Copilul are imaginație bogată.

Copilul inventează povești, sau are prieteni imaginari, “înflorește” experiențe reale, sau desenează lucruri la care nu te-ai fi așteptat. Felicitări! Copilul tău este creativ! E o lume imaginară și una reală din care se poate inspira și pe care o poate explora. Ii va fi ușor să improvizeze și să se implice în jocuri, astfel va cunoaște lumea mai bine și va afla lucruri despre sine.

6. Copilului îi place mai mult să privească decât să acționeze.

Actorii sunt buni observatori ai lumii, ai detaliilor, ai relațiilor, ai oamenilor cu particularitățile lor. Pentru micul observator atelierul de actorie poate fi o mare sursă de inspirație, diversitatea de activități îl va stimula, exploatarea spiritului de observație îl va îndrepta treptat către acțiune și își va descoperi și dorința de implicare.

7. Copilul imită bine.

Copilul imită prieteni, educatori sau profesori, părinții sau alte persoane pe care le observă. Perfect! Mimetismul este un proces de învățare, dar pentru ca lucrurile să nu rămână superficiale, vom folosi această calitate a copilului pentru a-l învăța să înțeleagă din exterior în interior personajul, să identifice intenții și emoții. Copilul va învăța să își pună întrebări și își va dezvolta gândirea critică.

8. Copilul este vorbăreț.

Vorbește întrebat, vorbește singur, vorbește mult, vorbește în timpul orelor, vorbește în somn, vorbește cu oameni noi,  vorbește fără teamă. Semne clare ca cel mic are o imaginație bogată, este curajos, este liber, este curios, este deschis sau este timid și are nevoie să își acopere cumva timiditatea este felul lui de a face față stresului. Oricare ar fi motivul jocurile de actorie îl vor ajuta pe copil să  învețe să asculte, sau să își stăpânească emoțiile, sau să își elibereze surplusul de energie.

9. Copilul nu are răbdare.

Nu poate asculta până la capat, un joc îl plictisește repede, orice activitate nu poate fi dusă cu ușurință la bun sfârșit. Este locul ideal pentru antrenamentul răbdării! Jocurile și exercițiile în care va fi implicat îl vor ajuta să își crească treptat capacitatea de concentrare asupra unei singure activități și va simți cum e să-și investească energia și nu să și-o risipească.

10. Copilului îi place să se joace singur

Este genul de copil care petrece mult timp singur, în parc sau la locurile de joacă se integrează mai greu, nu pare să se plictisească cu sine însuși. Copilul are o lume interioară bogată! Avem nevoie de el în grupa de actorie! Stimulat în cadrul jocurilor de creativitate, imaginație, concentrare, răbdare sau improvizație, “copilul singuratic” încurajat să aducă în joc resursele sale interioare va căpăta încredere în ce știe și poate și își va gasi locul în grup!

11. Copilului îi place să fie în centrul atenției.

Copilul căruia îi place să iasă în evidență, vrea să se afle în miezul lucrurilor, uneori este vorba doar despre el, se simte minunat să fie privit! Perfect! “Micul actor” are nevoie de atenție, aici o va primi, dar în același timp va învăța să colaboreze și să ofere, să primească și să dea, va afla despre măsură și momentul potrivit.

12. Copilul “n-are stare”.

Se foiește, se fâțâie, își schimbă locul, vrea mereu altceva. Cel mai probabil copilul tău are nevoie să fie antrenat în jocuri care îl țin în prezent, dar în același timp îl lasă să viseze. Cursul de actorie este potrivit pentru el!