Actor. Trainer de actorie. Om curios și pasionat.
Îmi place teatrul pentru că îmi place să mă joc, să caut și să văd ce se întâmplă atunci când îți dai voie să încerci.
Dar, mai ales, pentru că teatrul mă ajută să mă descopăr pe mine și să-i descopăr pe ceilalți.
Ce se află în spatele poveștii?
Mă interesează oamenii și resorturile din spatele alegerilor lor.
De ce face cineva ceea ce face? Ce îl împinge înainte? Ce îl face să se oprească? Să se răzgândească? Ce se află în spatele unei reacții sau al unei decizii?
Cred că atunci când începi să înțelegi omul, începi să înțelegi și povestea pe care o spune.
Iar teatrul îmi oferă libertatea de a cerceta toate lucrurile astea jucându-mă.
Suspect de serios.
Ca trainer, îmi place să lucrez cu oameni diferiți și să-i văd cum devin mai prezenți, mai disponibili și cum încep să descopere lucruri noi despre ei.
La curs avem o regulă destul de simplă:
Când lucrăm, lucrăm serios. Uneori chiar suspect de serios.
Iar când exercițiul s-a terminat, râdem și ne distrăm fără prea multe rețineri.
Îmi place combinația asta.
Disciplina ne ajută să mergem mai adânc. Joaca ne păstrează liberi și curioși.
Teatrul are nevoie de amândouă.
Actoria poate începe din multe locuri.
Poți veni pentru scenă.
Poți veni pentru că vrei să fii mai prezent, să vorbești mai liber, să-ți descoperi vocea și corpul.
Sau pur și simplu pentru că ai nevoie de un spațiu în care să te joci din nou.
De acolo vedem împreună unde ajungem.
Pentru mine, actoria începe cu joacă, continuă cu disciplină și se termină, de cele mai multe ori, cu o descoperire.
Despre personaj.
Despre ceilalți.
Și, inevitabil, despre tine.
