SILVIA BEM

Actriță. Pedagog teatral. Doctorandă UNATC. Roșcată.

Patru ipostaze, aceeași persoană și multă joacă la mijloc.


Teatrul începe cu joacă.

Fac teatru pentru că îmi place să mă joc, să pun întrebări și să văd ce se întâmplă atunci când oamenii își dau voie să încerce.

Lucrez cu copii, adolescenți și adulți, iar la CONTINUU mă interesează mai ales spațiul acela în care poți să cauți, să greșești, să mai încerci o dată și să descoperi ceva la care nu te-ai gândit înainte.

Joaca e un lucru serios. Doar că nu trebuie să arate așa.


Actorul și liderul intră într-o sală…

 

În prezent — pentru că aparent nu aveam deja destule lucruri de făcut — îmi scriu doctoratul despre arta teatrului aplicată înprocesul de formare al liderilor.

Adică încerc să

aflu ce poate învăța un lider de la un actor.

În afară de cum să improvizeze cu foarte multă încredere atunci când nu știe ce urmează.

Mă interesează ce p

ot duce instrumentele actorului dincolo de scenă:

atenția · prezența · ascultarea · relația cu celălalt · capacitatea de a reacționa · libertatea de a încerca

 

 


La CONTINUU

Cred că teatrul începe cu joacă, continuă cu curaj și, de cele mai multe ori, te lasă cu o grămadă de lucruri descoperite despre tine.

Iar dacă pleci de la curs râzând, cu o idee nouă despre tine și cu puțin mai mult curaj decât aveai când ai intrat, eu zic că ne-am făcut treaba.

Nu învățăm actorie. Învățăm să ne jucăm cu ceea ce suntem.

Scena e doar un pretext. Adevărata poveste ești tu.