De ce ne dezvolt? actoria? (1)

– Perspectiva lui Adam Blatner –

 

Adam Blatner, unul dintre cei mai importan?i creatori de aplica?ii terapeutice ?i/sau de dezvoltare personal? ale teatrului,  pleac? de la observa?ia c? oamenii tânjesc s? joace roluri prin care s? dep??easc? banalul vie?ii cotidiene. Pentru asta, ei  sunt uneori dispu?i s? mearg? dincolo de conven?iile culturale, iar acest lucru este inhibat, mai ales, în cazul persoanelor adulte. Acestea sunt constrânse s? adopte roluri serioase, impregnate de responsabilit??ile familiale, p?rinte?ti, educa?ionale ?i de implicarea în via?a comunit??ii. Nu înseamn? c? to?i le adopt?, îns? acesta este sensul presiunii sociale.

În vremea copil?riei sau adolescen?ei aceast? presiune social? este considerabil mai redus?. Copiii se joac? de-a orice î?i pot imagina sau le este insuflat în imagina?ie prin fic?iunile vehiculate în media. Fie c? vardistul împu?c? ho?ul, fie c? ho?ul este împu?cat de vardist, ambii î?i prezint? rolul creând atmosfer? ?i teatralitate. Ceva se pierde în cursul trecerii la maturitate ?i produce suferin??. Drama ofer? îns? un vehicul pentru continuarea în cursul maturit??ii a încorpor?rii de roluri în care o persoan? se poate imagina.

Din perspectiv? teoretic?, Blatner formuleaz? teza expansiunii rolurilor personale prin elaborare dramatic? – o pulsiune c?tre ob?inerea unui surplus de realitate. Viziunea sa î?i are originea în practica psihodramei, pe care Jacob Levi Moreno, creatorul ei, o vedea ca fiind un ”teatru al adev?rului” –  o aren?, eliberat? de constrângerile comportamentale curente, în care  fenomenele psihologice profunde se pot exprima. Un teatru al adev?rului v?zut nu în sensul c? în cursul s?u este reprezentat? actualitatea vie?ii cotidiene, ci pentru c? reflect? o dimensiune mai adânc?, care scoate în eviden?? ceea ce participan?ii simt, fricile lor, speran?ele ?i tot ceea ce exist? în ei ca posibilitate experien?ial? – experien?ele care ar trebui, ar putea, s-ar putea, ar fi … numai dac?.

Ca psihiatru cu 35 de ani de experien??, Blatner a constatat c? cei care au parte de prea pu?in? dram? în vie?ile lor se simt u?or sau moderat handicapa?i, sim?indu-se constrân?i, inhiba?i ?i fiind predispu?i la depresii. Prin acesta, el deduce existen?a unei nevoi profunde de experien?? dramatic? a omului, la fel cu Nikolai Evreinov care a sugerat c? psihologia ar trebui s? ia în considera?ie ca pulsiune uman? profund?, în afara sexualit??ii, ?i „teatralitatea” – termen pe care Blatner îl propune a fi în?eles în sensul de dramatizare, de elaborare dramatic?. (Nikolai Evreinov a fost un director de teatru, dramaturg, regizor ?i actor rus care a promovat o estetic? apologetic? a teatralit??ii sus?inând c? mai degrab? lumea ar trebui s? împrumute de la teatru ?i nu teatrul de la lume. Blatner indic? drept surs? ideii de completare a pulsiunilor cu aceea c?tre teatralitate pe care o propune Evreikov un volum al acestuia, intitulat „Teatralitate”, publicat în jurul anului 1927)

Aceasta este o viziune de eliberare din logica reduc?ionist? a primatului pulsiunii sexuale a lui Freud ?i care vine în sensul celor propuse de Adler sau Jung. Ca ?i ace?tia, Blatner consider? c? reduc?ionismul freudian este unul abuziv, fiind f?cut numai din ambi?ia de a conferi un aspect formal cât mai ?tiin?ific (de fapt mecanicist) psihologiei, ambi?ie venit? probabil din pasiunea lui Freud pentru fizic?.

  • Adler invoc? o pulsiune (pe care o vedea chiar mai profund?) manifestat? prin str?duin?a pentru a da un sens efectivit??ii – o str?duin?? pentru putere personal? ?i competen??.
  • Jung scoate în eviden?? motiva?ia spiritual? ?i, mai mult, prin conceptul de tipare (paternuri) arhetipale aduce în discu?ie faptul c? sunt de considerat o mul?ime de tipuri de motiva?ii profunde care î?i au originea în incon?tientul colectiv.

Blatner se înscrie în aceast? direc?ie ?i scoate în eviden?? existen?a unei porniri primare c?tre expansiunea de rol, manifestat? pe m?sur? ce mintea se dezvolt?, ca o aviditate de surplus de realitate ce ?ine de nevoia de a ?ti ?i a fi capabil de a face cât mai multe. El noteaz? c? cea mai evident? motiva?ie de baz? în acest sens este dorin?a de a juca din ce în ce mai multe roluri. Indiciile acestei motiva?ii ar fi jocul imaginativ ?i dorin?a/tenta?ia de a experimenta pentru a deveni st?pân într-o sfer? de influen?? din ce în ce mai larg?. Aceast? motiva?ie se na?te ?i cap?t? amploare în intervalul de vârst? cuprins între 7 luni ?i 3 ani, ca apoi s? evolueze în forme tot mai gradate ?i mai nuan?ate. În adolescen??, din cauze sociale ?i din confruntarea cu atitudini culturale rigide are loc îns? o reprimare a modalit??ilor de expresie a acestei motiva?ii, ceea ce îi angreneaz? pe tineri în ceea ce Erik Erikson nume?te ”închiderea prematur? a identit??ii”[1], un proces de înghe?are într-un univers îngust de roluri poten?iale, cu efecte negative asupra identit??ii, care ar trebui contracarat prin încurajarea de a experimenta în continuare. Acest lucru se poate face cu ajutorul dramei, prin metodele ?i experien?ele improviza?ionale pe care aceasta le ofer?, constituind vehiculul ideal pentru între?eserea în via?a de zi cu zi a tinerilor a unor noi experimente de rol, aducându-le mai mult? bun? dispozi?ie ?i, mai ales, în opinina noasr?, oferindu-le tinerilor provoc?ri improviza?ionale calitativ superioare comparativ cu acelea generate de interac?iunea cu mediul social ?i cultural imediat, care de multe ori este toxic.

Din cele de mai sus, se poate observa un anumit continuum pe care drama este capabil? s?-l ofere, mergând de la terapie, trecând prin profilaxie ?i pân? la dezvoltarea poten?ialului de dezvoltare personal?.

Ca de altfel majoritatea autorilor care au încercat o teoretizare a dramei aplicate ?i Blatner remarc? marginalizarea actoriei ?i considerarea jocului ca fiind un fason, un semn de comportament copil?resc ?i atrage aten?ia c? este esen?ial s? se fac? diferen?a între elementele copil?re?ti de care cineva are nevoie ca s? creasc? pentru a deveni adult ?i cele care ?in de a fi copil?ros, care sunt benefic de men?inut, cultivat  ?i de adus la rafinament în via?a adult? – f?r? acestea, nici bucuria de a tr?i nu poate fi deplin? ?i nici creativitatea ?i spontaneitatea nu sunt posibile. Ocazia de joc copil?ros dar nu copil?resc oferit? de programele de dram? aplicat? are astfel o valoare în sine. Sensul identit??ii poate fi extins dincolo de realitatea imediat? prin rolurile jucate în surplusul de realitate pe care îl ofer? drama … prin jocul în care cineva pretinde c? ar putea fi ?i altcineva – am putea spune, prin experimentarea de personaje.

Într-un fel, Blatner afirm? c? bagajul de personaje experimentate este la fel de important ca ?i bagajul de cuno?tin?e sau zestrea de deprinderi ?i abilit??i acumulate. În toate aceste cazuri este de realizat un echilibru între cât a de?ine în am?nunt ?i cât a de?ine ca diversitate. În cazul bagajului de personaje este vorba de o diversitate de roluri arhetipale ?i de situa?ii arhetipale. A ajunge s? ?tii, chiar ?i vag, cum e s? fii în variate situa?ii artist, semizeu, erou de poveste, ?aman, mare preot, zân?, zmeu, geniu etc. reprezint? o zestre de repere identitare care pot consolida încrederea în sine, stima fa?? de sine, con?tiin?a de sine…exact lucrurile urm?rite în domeniul dezvolt?rii personale. Imaginarea ?i cultivarea, cu m?sur?, de alter-egouri, altele decât acelea care ar fi utile imediat în lupta cu via?a de zi cu zi este clamat? de c?tre Bantler ca fiind o resurs? important?.

Exist? for?e ale mediului cultural care tind s? provoace alienarea ?i sl?birea con?tiin?ei de sine, sus?ine acesta. Experimentarea de roluri pe care drama aplicat? o ofer? poate contracara aceast? presiune ?i poate conferi o flexibilitate ?i o capacitate de a dep??i stresul sporite. Sinele este o experien??: agregat? – fiind rezultatul compunerii întregului spectru de oper?ri, de la postur? ?i ton ?i pân? la luarea de decizii; ?i total? – fiind constituit coerent într-un sens al valorii de sine. Cultura maximei nemul?umiri (Freud), între?inut? de cli?eele perpetuate ?i promovate de mediul social submineaz? permanent încrederea în propria valoare – întotdeauna ar fi loc de mai bine.

Blatner eviden?iaz? de asemenea, urm?torul proces.

”Cu cât joci mai mult roluri, cu atât începi s? recuno?ti c? le joci cu adev?rat, ceea ce conduce la o cre?tere a jocului cu modul în care le joci. Începi s? introduci mai multe varia?ii, devii mult mai creativ. În cele din urm?, odat? ce ai prins ideea, devii capabil s? devii dramaturgul ?i regizorul propriei vie?i, s? introduci (s? î?i propui, n.n.) noi roluri, s? le provoci ?i s? le dep??e?ti pe cele învechite (terne, n.n.)”, revizuind ?i creând modul autentic în care te gânde?ti la tine ?i în care tr?ie?ti”.

În viziune lui Blatner, în acest fel, antrenat? s? lucreze din planul meta-rolurilor, acea ”parte” din cineva care alege ce anume rol s? joace acesta ?i când anume s?-l joace, cap?t? ?i genereaz? un sentiment mai s?n?tos al sinelui.

[1] Citat de Jane Kroger,2007, Identity Development Adolescence Through Adulthood, Second Edition, SAGE Publications Inc. p. 11

 

* Acest text este preluat cu adapt?ri din lucrarea Dezvoltare Continu? prin Arta Actorului pentru Non-Actori”, autor: Smaranda Caragea (tez?de doctorat), în curs de publicare.