12 motive sa alegi un curs de actorie pentru copilul tau

articol de Smaranda Caragea

Cum ?tiu dac? i se potriveste copilului meu un curs de actorie?

Copiii sunt mici exploratori. Exploratori ai spa?iului în care se afl?, ai obiectelor care se g?sesc în el, ai interac?iunii obiectelor, ai rela?iilor ?i raporturilor interumane, ai lumii lor interioare ?i exterioare, ai emo?iilor ?i comportamentelor. Copiii sunt mici cercet?tori curio?i. Orice poate fi stimul pentru ei, ca e obiect, ca e om sau tr?ire interioar?.

?ti?i ce este un „cercet?tor hoinar”?
Este acel cercet?tor care în timp ce caut? ceva descoper? altceva, are o revela?ie despre un anumit lucru pe care nu îl avea în vedere la începutul scormonirii sale.

Copiii sunt prin excelen?? cercet?tori hoinari.
De exemplu un copil m?nânc? piure cu pui, se joac? în farfurie, m?nânc? încet, rearanjeaz? alimentele în farfurie. P?rintele întreab?: „Nu ?i-e foame sau nu î?i place?”. Copilul tace. Se joac? în farfurie. P?rintele întreab? iar. Copilul r?spunde cu o întreabare din senin: „Cât dureaz? z?pada la munte?”. Noi ca adul?i am spune: „Iar îi zboar? mintea!” Sau „se alint?” sau „ai auzit ce te-am întrebat? Nu î?i place sau nu ?i-e foame?”. Copilul începe s? povesteasc? despre cum au fost ei la munte când era mai mic ?i s-au dat cu sania ?i acolo era ?i un câine mare ?i lui nu i-a fost fric? s?-l ating?, bine la început i-a fost fric?, dar a v?zut c? nu mu?c? atunci cand feti?a a pus mâna ?i atunci a mers ?i el ?i câinele era cât o ma?in? ?i bla bla bla bla…P?rintele: „Hai s? mânc?m!”.

Dar micul cercet?tor hoinar a v?zut un munte de piure in farfurie, alb, ca z?pada, cândva s-a dat cu sania pe derdelu?, erau mul?i copii întin?i pe s?niu?ele lor – buc??ile de pui ?i i-ar mai pl?cea s? se dea cu sania – 234 gânduri comprimate ?i un salt la concluzie: „Cât dureaz? z?pada la munte?”. Acesta este micul cercet?tor hoinar.

De ce povestea micului hoinar? Pentru c? el este subiectul principal. El este participantul perfect la un curs de actorie. De ce?

1. Copilul este vis?tor.

Tu ca p?rinte îl întrebi ceva ?i el î?i r?spunde altceva sau nu se uit? pe unde merge sau pare c? nute ascult? atunci când îi vorbe?ti. Teatrul ?i actoria au menirea de a-l aduce pe copil în „aici ?i acum”. Jocurile ?i exerci?iile îl fac pe copil s? stea în prezent dar nu îi neag? tendin?a de visare. Din joc în joc, cel mic î?i cre?te capacitatea de concentrare.

2. Copilul este curios.

Pune multe întreb?ri, cerceteaz? spa?ii noi, este deseori intruziv, dezmembreaz? juc?rii, se pierde în detalii. Ei bine, copilul vrea s? afle mai mult despre lume ?i sine. Actoria este o activitate exclusiv bazat? pe experien?? concret? care exploateaz? spiritul curios organizând activit??ile în etape, pune ordine în gânduri ?i orienteaz? c?tre obiectiv.

3. Copilul este „timid”.

Copilul se ascunde în spatele p?rintelui, caut? mereu o zon? de confort, pare speriat atunci când este expus, prefer? s? verifice r?spunsul cu p?rintele înainte de a-l da sau nu se simte în largul lui atunci când este privit. Actoria nu este doar pentru cei mai extroverti, actoria prin jocurile pe care le propune îl ajut? pe copil s? se implice treptat, astfel expunandu-se. Fiind implicat în joc copilul uit? c? este privit. Cu fiecare expunere copilul cap?t? curaj, î?i extinde zona de confort ?i î?i cre?te stima de sine.

4. Copilul este curajos.

Copilul se expune deseori pericolelor, împinge limitele, încearc? lucruri noi f?r? team?, vorbe?te liber ?i nu se teme de expunere. Jocurile în care va fi angajat au menirea de a-l face pe copil s? ia decizii, sa vad? op?iunile pe care le are, s? subordoneze ac?iunile unui scop. Copilul va înv??a despre diferen?a dintre incon?tien?? ?i curaj. Despre care sunt consecin?ele ac?iunilor noastre ?i care sunt limitele de expunere.

5. Copilul are imagina?ie bogat?.

Copilul inventeaz? pove?ti, sau are prieteni imaginari, „înflore?te” experien?e reale, sau deseneaz? lucruri la care nu te-ai fi a?teptat. Felicit?ri! Copilul t?u este creativ! E o lume imaginar? ?i una real? din care se poate inspira ?i pe care o poate explora. Ii va fi u?or s? improvizeze ?i s? se implice în jocuri, astfel va cunoa?te lumea mai bine ?i va afla lucruri despre sine.

6. Copilului îi place mai mult s? priveasc? decât s? ac?ioneze.

Actorii sunt buni observatori ai lumii, ai detaliilor, ai rela?iilor, ai oamenilor cu particularit??ile lor. Pentru micul observator atelierul de actorie poate fi o mare surs? de inspira?ie, diversitatea de activit??i îl va stimula, exploatarea spiritului de observa?ie îl va îndrepta treptat c?tre ac?iune ?i î?i va descoperi ?i dorin?a de implicare.

7. Copilul imit? bine.

Copilul imit? prieteni, educatori sau profesori, p?rin?ii sau alte persoane pe care le observ?. Perfect! Mimetismul este un proces de înv??are, dar pentru ca lucrurile s? nu r?mân? superficiale, vom folosi aceast? calitate a copilului pentru a-l înv??a s? în?eleag? din exterior în interior personajul, s? identifice inten?ii ?i emo?ii. Copilul va înv??a s? î?i pun? întreb?ri ?i î?i va dezvolta gândirea critic?.

8. Copilul este vorb?re?.

Vorbe?te întrebat, vorbe?te singur, vorbe?te mult, vorbe?te în timpul orelor, vorbe?te în somn, vorbe?te cu oameni noi, vorbe?te f?r? team?. Semne clare ca cel mic are o imagina?ie bogat?, este curajos, este liber, este curios, este deschis sau este timid ?i are nevoie s? î?i acopere cumva timiditatea este felul lui de a face fa?? stresului. Oricare ar fi motivul jocurile de actorie îl vor ajuta pe copil s? înve?e s? asculte, sau s? î?i st?pâneasc? emo?iile, sau s? î?i elibereze surplusul de energie.

9. Copilul nu are r?bdare.

Nu poate asculta pân? la capat, un joc îl plictise?te repede, orice activitate nu poate fi dus? cu u?urin?? la bun sfâr?it. Este locul ideal pentru antrenamentul r?bd?rii! Jocurile ?i exerci?iile în care va fi implicat îl vor ajuta s? î?i creasc? treptat capacitatea de concentrare asupra unei singure activit??i ?i va sim?i cum e s?-?i investeasc? energia ?i nu s? ?i-o risipeasc?.

10. Copilului îi place s? se joace singur.

Este genul de copil care petrece mult timp singur, în parc sau la locurile de joac? se integreaz? mai greu, nu pare s? se plictiseasc? cu sine însu?i. Copilul are o lume interioar? bogat?! Avem nevoie de el în grupa de actorie! Stimulat în cadrul jocurilor de creativitate, imagina?ie, concentrare, r?bdare sau improviza?ie, „copilul singuratic” încurajat s? aduc? în joc resursele sale interioare va c?p?ta încredere în ce ?tie ?i poate ?i î?i va gasi locul în grup!

11. Copilului îi place s? fie în centrul aten?iei.

Copilul c?ruia îi place s? ias? în eviden??, vrea s? se afle în miezul lucrurilor, uneori este vorba doar despre el, se simte minunat s? fie privit! Perfect! „Micul actor” are nevoie de aten?ie, aici o va primi, dar în acela?i timp va înv??a s? colaboreze ?i s? ofere, s? primeasc? ?i s? dea, va afla despre m?sur? ?i momentul potrivit.

12. Copilul „n-are stare”.

Se foie?te, se fâ?âie, î?i schimb? locul, vrea mereu altceva. Cel mai probabil copilul t?u are nevoie s? fie antrenat în jocuri care îl ?in în prezent, dar în acela?i timp îl las? s? viseze. Cursul de actorie este potrivit pentru el!

De ce ne dezvolt? actoria? (1)

– Perspectiva lui Adam Blatner –

 

Adam Blatner, unul dintre cei mai importan?i creatori de aplica?ii terapeutice ?i/sau de dezvoltare personal? ale teatrului,  pleac? de la observa?ia c? oamenii tânjesc s? joace roluri prin care s? dep??easc? banalul vie?ii cotidiene. Pentru asta, ei  sunt uneori dispu?i s? mearg? dincolo de conven?iile culturale, iar acest lucru este inhibat, mai ales, în cazul persoanelor adulte. Acestea sunt constrânse s? adopte roluri serioase, impregnate de responsabilit??ile familiale, p?rinte?ti, educa?ionale ?i de implicarea în via?a comunit??ii. Nu înseamn? c? to?i le adopt?, îns? acesta este sensul presiunii sociale.

În vremea copil?riei sau adolescen?ei aceast? presiune social? este considerabil mai redus?. Copiii se joac? de-a orice î?i pot imagina sau le este insuflat în imagina?ie prin fic?iunile vehiculate în media. Fie c? vardistul împu?c? ho?ul, fie c? ho?ul este împu?cat de vardist, ambii î?i prezint? rolul creând atmosfer? ?i teatralitate. Ceva se pierde în cursul trecerii la maturitate ?i produce suferin??. Drama ofer? îns? un vehicul pentru continuarea în cursul maturit??ii a încorpor?rii de roluri în care o persoan? se poate imagina.

Din perspectiv? teoretic?, Blatner formuleaz? teza expansiunii rolurilor personale prin elaborare dramatic? – o pulsiune c?tre ob?inerea unui surplus de realitate. Viziunea sa î?i are originea în practica psihodramei, pe care Jacob Levi Moreno, creatorul ei, o vedea ca fiind un ”teatru al adev?rului” –  o aren?, eliberat? de constrângerile comportamentale curente, în care  fenomenele psihologice profunde se pot exprima. Un teatru al adev?rului v?zut nu în sensul c? în cursul s?u este reprezentat? actualitatea vie?ii cotidiene, ci pentru c? reflect? o dimensiune mai adânc?, care scoate în eviden?? ceea ce participan?ii simt, fricile lor, speran?ele ?i tot ceea ce exist? în ei ca posibilitate experien?ial? – experien?ele care ar trebui, ar putea, s-ar putea, ar fi … numai dac?.

Ca psihiatru cu 35 de ani de experien??, Blatner a constatat c? cei care au parte de prea pu?in? dram? în vie?ile lor se simt u?or sau moderat handicapa?i, sim?indu-se constrân?i, inhiba?i ?i fiind predispu?i la depresii. Prin acesta, el deduce existen?a unei nevoi profunde de experien?? dramatic? a omului, la fel cu Nikolai Evreinov care a sugerat c? psihologia ar trebui s? ia în considera?ie ca pulsiune uman? profund?, în afara sexualit??ii, ?i „teatralitatea” – termen pe care Blatner îl propune a fi în?eles în sensul de dramatizare, de elaborare dramatic?. (Nikolai Evreinov a fost un director de teatru, dramaturg, regizor ?i actor rus care a promovat o estetic? apologetic? a teatralit??ii sus?inând c? mai degrab? lumea ar trebui s? împrumute de la teatru ?i nu teatrul de la lume. Blatner indic? drept surs? ideii de completare a pulsiunilor cu aceea c?tre teatralitate pe care o propune Evreikov un volum al acestuia, intitulat „Teatralitate”, publicat în jurul anului 1927)

Aceasta este o viziune de eliberare din logica reduc?ionist? a primatului pulsiunii sexuale a lui Freud ?i care vine în sensul celor propuse de Adler sau Jung. Ca ?i ace?tia, Blatner consider? c? reduc?ionismul freudian este unul abuziv, fiind f?cut numai din ambi?ia de a conferi un aspect formal cât mai ?tiin?ific (de fapt mecanicist) psihologiei, ambi?ie venit? probabil din pasiunea lui Freud pentru fizic?.

  • Adler invoc? o pulsiune (pe care o vedea chiar mai profund?) manifestat? prin str?duin?a pentru a da un sens efectivit??ii – o str?duin?? pentru putere personal? ?i competen??.
  • Jung scoate în eviden?? motiva?ia spiritual? ?i, mai mult, prin conceptul de tipare (paternuri) arhetipale aduce în discu?ie faptul c? sunt de considerat o mul?ime de tipuri de motiva?ii profunde care î?i au originea în incon?tientul colectiv.

Blatner se înscrie în aceast? direc?ie ?i scoate în eviden?? existen?a unei porniri primare c?tre expansiunea de rol, manifestat? pe m?sur? ce mintea se dezvolt?, ca o aviditate de surplus de realitate ce ?ine de nevoia de a ?ti ?i a fi capabil de a face cât mai multe. El noteaz? c? cea mai evident? motiva?ie de baz? în acest sens este dorin?a de a juca din ce în ce mai multe roluri. Indiciile acestei motiva?ii ar fi jocul imaginativ ?i dorin?a/tenta?ia de a experimenta pentru a deveni st?pân într-o sfer? de influen?? din ce în ce mai larg?. Aceast? motiva?ie se na?te ?i cap?t? amploare în intervalul de vârst? cuprins între 7 luni ?i 3 ani, ca apoi s? evolueze în forme tot mai gradate ?i mai nuan?ate. În adolescen??, din cauze sociale ?i din confruntarea cu atitudini culturale rigide are loc îns? o reprimare a modalit??ilor de expresie a acestei motiva?ii, ceea ce îi angreneaz? pe tineri în ceea ce Erik Erikson nume?te ”închiderea prematur? a identit??ii”[1], un proces de înghe?are într-un univers îngust de roluri poten?iale, cu efecte negative asupra identit??ii, care ar trebui contracarat prin încurajarea de a experimenta în continuare. Acest lucru se poate face cu ajutorul dramei, prin metodele ?i experien?ele improviza?ionale pe care aceasta le ofer?, constituind vehiculul ideal pentru între?eserea în via?a de zi cu zi a tinerilor a unor noi experimente de rol, aducându-le mai mult? bun? dispozi?ie ?i, mai ales, în opinina noasr?, oferindu-le tinerilor provoc?ri improviza?ionale calitativ superioare comparativ cu acelea generate de interac?iunea cu mediul social ?i cultural imediat, care de multe ori este toxic.

Din cele de mai sus, se poate observa un anumit continuum pe care drama este capabil? s?-l ofere, mergând de la terapie, trecând prin profilaxie ?i pân? la dezvoltarea poten?ialului de dezvoltare personal?.

Ca de altfel majoritatea autorilor care au încercat o teoretizare a dramei aplicate ?i Blatner remarc? marginalizarea actoriei ?i considerarea jocului ca fiind un fason, un semn de comportament copil?resc ?i atrage aten?ia c? este esen?ial s? se fac? diferen?a între elementele copil?re?ti de care cineva are nevoie ca s? creasc? pentru a deveni adult ?i cele care ?in de a fi copil?ros, care sunt benefic de men?inut, cultivat  ?i de adus la rafinament în via?a adult? – f?r? acestea, nici bucuria de a tr?i nu poate fi deplin? ?i nici creativitatea ?i spontaneitatea nu sunt posibile. Ocazia de joc copil?ros dar nu copil?resc oferit? de programele de dram? aplicat? are astfel o valoare în sine. Sensul identit??ii poate fi extins dincolo de realitatea imediat? prin rolurile jucate în surplusul de realitate pe care îl ofer? drama … prin jocul în care cineva pretinde c? ar putea fi ?i altcineva – am putea spune, prin experimentarea de personaje.

Într-un fel, Blatner afirm? c? bagajul de personaje experimentate este la fel de important ca ?i bagajul de cuno?tin?e sau zestrea de deprinderi ?i abilit??i acumulate. În toate aceste cazuri este de realizat un echilibru între cât a de?ine în am?nunt ?i cât a de?ine ca diversitate. În cazul bagajului de personaje este vorba de o diversitate de roluri arhetipale ?i de situa?ii arhetipale. A ajunge s? ?tii, chiar ?i vag, cum e s? fii în variate situa?ii artist, semizeu, erou de poveste, ?aman, mare preot, zân?, zmeu, geniu etc. reprezint? o zestre de repere identitare care pot consolida încrederea în sine, stima fa?? de sine, con?tiin?a de sine…exact lucrurile urm?rite în domeniul dezvolt?rii personale. Imaginarea ?i cultivarea, cu m?sur?, de alter-egouri, altele decât acelea care ar fi utile imediat în lupta cu via?a de zi cu zi este clamat? de c?tre Bantler ca fiind o resurs? important?.

Exist? for?e ale mediului cultural care tind s? provoace alienarea ?i sl?birea con?tiin?ei de sine, sus?ine acesta. Experimentarea de roluri pe care drama aplicat? o ofer? poate contracara aceast? presiune ?i poate conferi o flexibilitate ?i o capacitate de a dep??i stresul sporite. Sinele este o experien??: agregat? – fiind rezultatul compunerii întregului spectru de oper?ri, de la postur? ?i ton ?i pân? la luarea de decizii; ?i total? – fiind constituit coerent într-un sens al valorii de sine. Cultura maximei nemul?umiri (Freud), între?inut? de cli?eele perpetuate ?i promovate de mediul social submineaz? permanent încrederea în propria valoare – întotdeauna ar fi loc de mai bine.

Blatner eviden?iaz? de asemenea, urm?torul proces.

”Cu cât joci mai mult roluri, cu atât începi s? recuno?ti c? le joci cu adev?rat, ceea ce conduce la o cre?tere a jocului cu modul în care le joci. Începi s? introduci mai multe varia?ii, devii mult mai creativ. În cele din urm?, odat? ce ai prins ideea, devii capabil s? devii dramaturgul ?i regizorul propriei vie?i, s? introduci (s? î?i propui, n.n.) noi roluri, s? le provoci ?i s? le dep??e?ti pe cele învechite (terne, n.n.)”, revizuind ?i creând modul autentic în care te gânde?ti la tine ?i în care tr?ie?ti”.

În viziune lui Blatner, în acest fel, antrenat? s? lucreze din planul meta-rolurilor, acea ”parte” din cineva care alege ce anume rol s? joace acesta ?i când anume s?-l joace, cap?t? ?i genereaz? un sentiment mai s?n?tos al sinelui.

[1] Citat de Jane Kroger,2007, Identity Development Adolescence Through Adulthood, Second Edition, SAGE Publications Inc. p. 11

 

* Acest text este preluat cu adapt?ri din lucrarea Dezvoltare Continu? prin Arta Actorului pentru Non-Actori”, autor: Smaranda Caragea (tez?de doctorat), în curs de publicare.