12 motive sa alegi un curs de actorie pentru copilul tau

articol de Smaranda Caragea

Cum ?tiu dac? i se potriveste copilului meu un curs de actorie?

Copiii sunt mici exploratori. Exploratori ai spa?iului în care se afl?, ai obiectelor care se g?sesc în el, ai interac?iunii obiectelor, ai rela?iilor ?i raporturilor interumane, ai lumii lor interioare ?i exterioare, ai emo?iilor ?i comportamentelor. Copiii sunt mici cercet?tori curio?i. Orice poate fi stimul pentru ei, ca e obiect, ca e om sau tr?ire interioar?.

?ti?i ce este un „cercet?tor hoinar”?
Este acel cercet?tor care în timp ce caut? ceva descoper? altceva, are o revela?ie despre un anumit lucru pe care nu îl avea în vedere la începutul scormonirii sale.

Copiii sunt prin excelen?? cercet?tori hoinari.
De exemplu un copil m?nânc? piure cu pui, se joac? în farfurie, m?nânc? încet, rearanjeaz? alimentele în farfurie. P?rintele întreab?: „Nu ?i-e foame sau nu î?i place?”. Copilul tace. Se joac? în farfurie. P?rintele întreab? iar. Copilul r?spunde cu o întreabare din senin: „Cât dureaz? z?pada la munte?”. Noi ca adul?i am spune: „Iar îi zboar? mintea!” Sau „se alint?” sau „ai auzit ce te-am întrebat? Nu î?i place sau nu ?i-e foame?”. Copilul începe s? povesteasc? despre cum au fost ei la munte când era mai mic ?i s-au dat cu sania ?i acolo era ?i un câine mare ?i lui nu i-a fost fric? s?-l ating?, bine la început i-a fost fric?, dar a v?zut c? nu mu?c? atunci cand feti?a a pus mâna ?i atunci a mers ?i el ?i câinele era cât o ma?in? ?i bla bla bla bla…P?rintele: „Hai s? mânc?m!”.

Dar micul cercet?tor hoinar a v?zut un munte de piure in farfurie, alb, ca z?pada, cândva s-a dat cu sania pe derdelu?, erau mul?i copii întin?i pe s?niu?ele lor – buc??ile de pui ?i i-ar mai pl?cea s? se dea cu sania – 234 gânduri comprimate ?i un salt la concluzie: „Cât dureaz? z?pada la munte?”. Acesta este micul cercet?tor hoinar.

De ce povestea micului hoinar? Pentru c? el este subiectul principal. El este participantul perfect la un curs de actorie. De ce?

1. Copilul este vis?tor.

Tu ca p?rinte îl întrebi ceva ?i el î?i r?spunde altceva sau nu se uit? pe unde merge sau pare c? nute ascult? atunci când îi vorbe?ti. Teatrul ?i actoria au menirea de a-l aduce pe copil în „aici ?i acum”. Jocurile ?i exerci?iile îl fac pe copil s? stea în prezent dar nu îi neag? tendin?a de visare. Din joc în joc, cel mic î?i cre?te capacitatea de concentrare.

2. Copilul este curios.

Pune multe întreb?ri, cerceteaz? spa?ii noi, este deseori intruziv, dezmembreaz? juc?rii, se pierde în detalii. Ei bine, copilul vrea s? afle mai mult despre lume ?i sine. Actoria este o activitate exclusiv bazat? pe experien?? concret? care exploateaz? spiritul curios organizând activit??ile în etape, pune ordine în gânduri ?i orienteaz? c?tre obiectiv.

3. Copilul este „timid”.

Copilul se ascunde în spatele p?rintelui, caut? mereu o zon? de confort, pare speriat atunci când este expus, prefer? s? verifice r?spunsul cu p?rintele înainte de a-l da sau nu se simte în largul lui atunci când este privit. Actoria nu este doar pentru cei mai extroverti, actoria prin jocurile pe care le propune îl ajut? pe copil s? se implice treptat, astfel expunandu-se. Fiind implicat în joc copilul uit? c? este privit. Cu fiecare expunere copilul cap?t? curaj, î?i extinde zona de confort ?i î?i cre?te stima de sine.

4. Copilul este curajos.

Copilul se expune deseori pericolelor, împinge limitele, încearc? lucruri noi f?r? team?, vorbe?te liber ?i nu se teme de expunere. Jocurile în care va fi angajat au menirea de a-l face pe copil s? ia decizii, sa vad? op?iunile pe care le are, s? subordoneze ac?iunile unui scop. Copilul va înv??a despre diferen?a dintre incon?tien?? ?i curaj. Despre care sunt consecin?ele ac?iunilor noastre ?i care sunt limitele de expunere.

5. Copilul are imagina?ie bogat?.

Copilul inventeaz? pove?ti, sau are prieteni imaginari, „înflore?te” experien?e reale, sau deseneaz? lucruri la care nu te-ai fi a?teptat. Felicit?ri! Copilul t?u este creativ! E o lume imaginar? ?i una real? din care se poate inspira ?i pe care o poate explora. Ii va fi u?or s? improvizeze ?i s? se implice în jocuri, astfel va cunoa?te lumea mai bine ?i va afla lucruri despre sine.

6. Copilului îi place mai mult s? priveasc? decât s? ac?ioneze.

Actorii sunt buni observatori ai lumii, ai detaliilor, ai rela?iilor, ai oamenilor cu particularit??ile lor. Pentru micul observator atelierul de actorie poate fi o mare surs? de inspira?ie, diversitatea de activit??i îl va stimula, exploatarea spiritului de observa?ie îl va îndrepta treptat c?tre ac?iune ?i î?i va descoperi ?i dorin?a de implicare.

7. Copilul imit? bine.

Copilul imit? prieteni, educatori sau profesori, p?rin?ii sau alte persoane pe care le observ?. Perfect! Mimetismul este un proces de înv??are, dar pentru ca lucrurile s? nu r?mân? superficiale, vom folosi aceast? calitate a copilului pentru a-l înv??a s? în?eleag? din exterior în interior personajul, s? identifice inten?ii ?i emo?ii. Copilul va înv??a s? î?i pun? întreb?ri ?i î?i va dezvolta gândirea critic?.

8. Copilul este vorb?re?.

Vorbe?te întrebat, vorbe?te singur, vorbe?te mult, vorbe?te în timpul orelor, vorbe?te în somn, vorbe?te cu oameni noi, vorbe?te f?r? team?. Semne clare ca cel mic are o imagina?ie bogat?, este curajos, este liber, este curios, este deschis sau este timid ?i are nevoie s? î?i acopere cumva timiditatea este felul lui de a face fa?? stresului. Oricare ar fi motivul jocurile de actorie îl vor ajuta pe copil s? înve?e s? asculte, sau s? î?i st?pâneasc? emo?iile, sau s? î?i elibereze surplusul de energie.

9. Copilul nu are r?bdare.

Nu poate asculta pân? la capat, un joc îl plictise?te repede, orice activitate nu poate fi dus? cu u?urin?? la bun sfâr?it. Este locul ideal pentru antrenamentul r?bd?rii! Jocurile ?i exerci?iile în care va fi implicat îl vor ajuta s? î?i creasc? treptat capacitatea de concentrare asupra unei singure activit??i ?i va sim?i cum e s?-?i investeasc? energia ?i nu s? ?i-o risipeasc?.

10. Copilului îi place s? se joace singur.

Este genul de copil care petrece mult timp singur, în parc sau la locurile de joac? se integreaz? mai greu, nu pare s? se plictiseasc? cu sine însu?i. Copilul are o lume interioar? bogat?! Avem nevoie de el în grupa de actorie! Stimulat în cadrul jocurilor de creativitate, imagina?ie, concentrare, r?bdare sau improviza?ie, „copilul singuratic” încurajat s? aduc? în joc resursele sale interioare va c?p?ta încredere în ce ?tie ?i poate ?i î?i va gasi locul în grup!

11. Copilului îi place s? fie în centrul aten?iei.

Copilul c?ruia îi place s? ias? în eviden??, vrea s? se afle în miezul lucrurilor, uneori este vorba doar despre el, se simte minunat s? fie privit! Perfect! „Micul actor” are nevoie de aten?ie, aici o va primi, dar în acela?i timp va înv??a s? colaboreze ?i s? ofere, s? primeasc? ?i s? dea, va afla despre m?sur? ?i momentul potrivit.

12. Copilul „n-are stare”.

Se foie?te, se fâ?âie, î?i schimb? locul, vrea mereu altceva. Cel mai probabil copilul t?u are nevoie s? fie antrenat în jocuri care îl ?in în prezent, dar în acela?i timp îl las? s? viseze. Cursul de actorie este potrivit pentru el!

Continuu e jocul pentru copilul din tine

Descoper? ?i joac? jocul pentru copilul din tine, continuu! De ce? Copiii se joac? de-a orice î?i pot imagina sau le este insuflat în imagina?ie prin fic?iunile vehiculate în jurul s?u. Fie c? vardistul împu?c? ho?ul, fie c? ho?ul este împu?cat de vardist, ambii î?i prezint? rolul creând atmosfer? ?i teatralitate. Dar, vai, ceva se pierde în cursul trecerii la maturitate ?i aceasta produce suferin?? ?i pierderi.

Ca ?i multe alte fiin?e, omul se na?te cu instinctul explor?rii mediului înconjur?tor, iar acest instinct se manifest? ini?ial prin joac?.

În lucrarea sa fundamental? pentru formarea actorului modern, Viola Spolin ?ine s? sublinieze înc? de la început ?i urm?torul aspect.

”Nu exist? o cale corect? sau gre?it? de a rezolva o problem?. Exist? o singur? cale de înv??are – cercetarea proprie, experimentarea, adic? s? treci tu însu?i prin proces.

Înv???m din experien?? ?i prin experimentare ?i nimeni nu înva?? pe nimeni nimic. Acest lucru este adev?rat atât pentru copilul care trece de la mi?c?ri dezordonate la mersul în patru labe ?i apoi la primii pa?i, cât ?i pentru omul de ?tiin?? cu ecua?iile sale.

Dac? mediul înconjur?tor o permite, oricine poate înv??a ceea ce vrea s? înve?e ?i dac? individul o permite, mediul înconjur?tor îl poate înv??a tot ceea ce are de înv??at. „Talentul” sau „lipsa de talent” nu au nici o leg?tur? cu asta.” [1]

Indirect, Viola Spolin atrage aici aten?ia c? formatorul de actori este el însu?i de format în spiritul înlesnirii ?i nu al pred?rii ?i c? ceea ce are de înlesnit acesta este tocmai explorarea individual?, de c?tre studentul actor, a posibilit??ilor sale actorice?ti, orientând ?i canalizând descoperirile ?i deprinderile ?i preparând terenul pentru ca actorul novice devenit practicant s? poat? continua drumul c?tre performan?a artistic?. Un drum pe care îl va avea de f?cut tot prin explorare individual?, îns? singur, informal, purtat de propriile ?eluri artistice ?i, totodat?, presat de lumea industriei spectacolului, televiziunii ?i a cinematografiei care îl va pune în situa?ia, de multe ori dramatic?, a mersului pe muchie de cu?it între a sluji arta ?i/sau a satisface capriciile cererii de divertisment.

Dar s? observ?m c?, de?i se adreseaz? cu prec?dere formatorilor de actori, în acest pasaj, Viola Spolin se refer? de fapt la un caz mult mai general decât acela specific actoriei. Într-adev?r, dac? privim cazul general al oric?rui tip de înv??are, dintr-o perspectiv? în care s? includem nu numai transmiterea cuno?tin?elor ?i abilit??ilor ci ?i dobândirea lor, se poate desprinde un adev?r profund, valabil pentru toate domeniile. Nimic din ceea ce umanitatea a cunoscut ?i este valabil nu s-a înv??at ini?ial altfel decât trecând printr-o experien?? sau un printr-un experiment desf??urat în mediul înconjur?tor. Înv??area prin predare/transmitere de cuno?tin?e este întotdeauna ulterioar? descoperirii ?i valid?rii în experien??. Ca urmare, formatorul este de privit ca o parte a mediului înconjur?tor. Acesta nu ”pred?”, ci cel mult orienteaz? ?i faciliteaz? înv??area prin descoperire. Utilizând limbajul tehnic consacrat, se poate spune c? la baza întregului proces de înv??are stau experien?ele individuale de înv??are informal? – descoperirile. În ultim? instan??, studentul, cel aflat în formare, în orice domeniu ar fi deci de privit ?i tratat ca un cercet?tor în devenire ?i nu ca un înregistrator de cuno?tin?e ?i practicant de re?ete standard.

Dar ce nu trebuie s? uite nimeni este c? cel care poate înv??a direct de la mediu este doar copilul din el. Ca urmare, prima ?i cea mai important? lec?ie a dezvolt?rii personale este urm?toarea.

Îngrije?te-te de copilul din tine, caut?-l încontinuu, nutre?te-l, cultiv?-l… Descoper? ?i joac? jocul pentru copilul din tine, continuu!

 

[1] Spolin V., 2008. Improviza?ie Pentru Teatru, în Mihaela Balan-Be?iu (trad.) – Viola Spolin Manual De Tehnici Pedagogice ?i Regizorale, UNATC PRESS Bucure?ti, edi?ie electronic?, p. 3

 

* Acest text este preluat cu adapt?ri din lucrarea ” Dezvoltare Continu? prin Arta Actorului pentru Non-Actori”, autor: Smaranda Caragea  (tez?de doctorat), în curs de publicare.