Nu rata ultimele 3 cursuri de teatru ale verii

Vrei s? faci ceva special vara acesta? Vino la un curs de teatru ?i bucur?-te de o atmosfer? pl?cut? al?turi de oameni creativi ?i inteligen?i.

Atelierele noastre de var? se adreseaz? adul?ilor, adolescen?ilor ?i copiilor.

Teatru pentru minte ?i corp (16-19 iulie)

Cursuri teatru Continuu

Dac? vrei s? te recreezi timp de 4 zile ?i s? sim?i c? faci ceva pentru tine, vino  la cursurile de actorie „Teatru pentru mine ?i corp” sus?inute de actri?a Smaranda Caragea ?i Alexandru Pribeagu, actor ?i profesor de teatru corporal.

Ce vei câ?tiga:

  • 4 zile de recreere
  • 4 zile distractive
  • 4 zile de exerci?ii ?i jocuri de actorie
  • 4 zile de antrenament activ
  • 4 zile pentru mintea creativ?
  • 4 zile pentru corpul inteligent
  • 4 zile pentru expresie, exprimare ?i expresivitate

Ateliere la care po?i participa:

  • Ziua 1: Teleportare în prezent – curios, dispus ?i atent!
  • Ziua 2: Expresivitate corporal?, improviza?ie ?i pantomim?!
  • Ziua 3: Memory training – imagina?ie ?i asocieri!
  • Ziua 4: Improviza?ie pentru inspira?ie!

Mai multe detalii pe Facebook: https://www.facebook.com/events/178621059510191/.

Jocuri, Teatru ?i Improviza?ie – dup?-amieze pentru copii (23-26 Iulie)

Micu?ul t?u este pasionat de teatru ?i are mult? imagina?ie? Atelierele de var? „Jocuri, Teatru ?i Improviza?ie” sunt locul unde se va sim?i  în largul lui. Aici va fi provocat s? inventeze lumi magice, s? creeze pove?ti ?i personaje ?i s? înve?e s?-?i gestioneze emo?iile.

Atelierele se vor desf??ura pe parcursul a patru zile si vor fi împ?r?ite astfel:

1. Jocuri Retro

Experien?a jocului dezvolt? capacitatea copilului de a-?i urm?ri scopul. Prin joc, copilul î?i dezvolt? încrederea în sine ?i în for?ele proprii.

Ce antren?m:

  • spiritul participativ
  • viteza de reac?ie
  • aten?ia distributiv?
  • empatia
  • imagina?ia.

2. S? Ne Cunoa?tem Emo?iile!

Emo?iile sunt reac?ii psihologice specifice ?i intense fa?? de un anumit eveniment. Cunoa?terea lor ne ajut? s? ne dezvolt?m inteligen?a emo?ional?.

Ce  antren?m:

  • Autocon?tientizarea
  • managementul emo?iilor
  • motiva?ia – folosirea controlului de sine pentru a canaliza emo?iile spre un anumit scop
  • empatia
  • dezvoltarea rela?iilor.

3. Construie?te-?i Personajul!

Aici vom înv??a ce este un personaj – element primordial atât în teatru, cât ?i în literatur?: cum se construie?te el, cum îi putem da via?? pornind de la noi în?ine.

Ce antren?m:

  • Imagina?ia
  • în?elegerea
  • adaptarea
  • focus-ul.

4. Pove?tile Mele

La acest atelier înv???m s? transform?m ideile în cuvinte, s? construim propriile noastre pove?ti, devenind mici creatori.

Ce antren?m:

  • creativitatea ?i spontaneitatea
  • vom înv??a s? cre?m un fir logic al pove?tii, sa planific?m ac?iunea, dezvoltând astfel gândirea.

Mai multe detalii pe Facebook :https://www.facebook.com/events/384780845361494/

Introducere în Actorie pentru Adolescen?i (23-26 iulie)

Ai între 12 ?i 18 ?i î?i petreci nop?ile urm?rind filme ?i seriale pe internet? În plus, te fascineaz? cum se transform? actorii de la un rol la altul? Atunci cursul de „Introducere în actorie pentru adolescen?i” este pentru tine!

La acest curs te a?teapt?:

4 zile cu distrac?ie
4 zile pentru a-?i satisface curiozitatea
4 zile pentru libertatea de a fi tu
4 zile pentru cunoa?tere

Jocurile propuse au menirea s? stimuleze ?i s? antreneze acele aptitudini necesare pentru îmbun?t??irea capacit??ii de a se exprima ?i comunica mai u?or: colaborare, rela?ionare, empatie, încredere ?i stim? de sine, respect, ascultare, observare etc.

Mai multe detalii pe Facebook: https://www.facebook.com/events/1392989907467746/

COSTURI

Pre?ul unui curs este de 300 Lei

EXCELENT! CUM M? ÎNSCRIU?

Pentru înscrieri v? rug?m s? completa?i urm?torul FORMULAR: https://goo.gl/forms/2j8OSVMdFn8LJNEg1
Sau ne pute?i contacta prin e-mail la inscrieri@continuu.ro sau la num?rul de telefon 0731 223 675.

Ce ne dezvolt? actoria?

Arta dramatic? î?i are originea în impulsul de a ilustra experien?ele umane, de a comunica despre în?elegerea acestor experien?e ?i de a le da form? ?i sens. Acesta este un impuls natural care a creat avantaje ecologice, socio-culturale, conducând la modalit??i puternice de exprimare ce prezint? o mare varietate de forme ?i stiluri. Totodat?, arta dramatic? r?spunde nevoii umane de a crea pun?i între ceea ce este real, concret ?i bazat pe informa?ie ?i ceea ce este fic?ional, simbolic ?i rod al inspira?iei.

Din perspectiva modului de expresie specific, arta dramatic? este un proces interactiv, creativ, care îi determin? pe practican?i s? dezvolte rela?ii unii cu ceilal?i ?i cu mediul înconjur?tor ?i le ofer? prilejuri de a examina experien?e umane prin intermediul personajelor ?i situa?iilor din via?a de zi cu zi, dar ?i nemaiîntâlnite, excep?ionale, în care oamenii interac?ioneaz? tr?iesc tensiuni, rezolv? conflicte ?i dau sens lumii.

Experien?a acumulat? în ??rile în care studiul artei dramatice ?i-a f?cut loc în înv???mântul general a scos în eviden?? urm?toarele dimensiuni de dezvoltare personal? în care educa?ia dramatic? contribuie specific.

 

Dezvoltarea emo?ional?

Arta dramatic? le permite practican?ilor s? experimenteze situa?ii similare cu cele din via??, s? fac? alegeri ?i s? î?i asume responsabilitatea pentru consecin?ele ac?iunilor lor, într-un mediu sigur ?i ofertant – studioul.

Asumându-?i roluri, practican?ii dobândesc satisfac?ii ?i o con?tiin?? de sine ?i de al?ii, îmbog??it?, dintr-o palet? larg? de perspective.

 

Dezvoltarea din perspectiv? psihosocial?

Drama se înva?? în grup, conlucrând ?i comunicând pentru a realiza o produc?iile destinate recept?rii ?i aprecierii de c?tre public ?i critici. Practicarea dramei conduce la acumul?ri de experien?e sociale, interactive ?i conlucrative concrete prin care se descoper? necesitatea g?sirii unui echilibru complex, unei armoniz?ri între:

  • spiritul de competi?ie ?i cel de cooperare;
  • control ?i autocontrol;
  • st?pânirea instinctelor ?i urmarea instinctelor;
  • a pre?ui ?i a fi pre?uit;
  • a (se) impune prin autoritate ?i a (se) impune prin empatie;
  • a asculta ?i a spune;
  • a fi ra?ional – a fi pasional;
  • voie – nevoie – necesitate;
  • putin?? – pricepere – dorin??;

 

Dezvoltarea din perspectiv? socio-cultural?

Educa?ia dramatic? îi ajut? pe cei ce o aprofundeaz? s? în?eleag? mediul social ?i cultural, integrând experien?e ?i cuno?tin?e actuale ?i istorice.

Drama reflect? contextele sociale, culturale ?i istorice ?i, în acela?i timp, le influen?eaz? pe cele existente. Din acest motiv, sprijinindu-se pe educa?ia dramatic? ?coala poate cultiva respectul ?i aprecierea pentru o varietate de valori ?i de culturi.

 

Dezvoltarea din perspectiv? estetic?

O educa?ie în arta dramatic? creeaz?, prin intermediul rolurilor ?i situa?iilor puse în scen?,  prilejul examin?rii de experien?e umane dând sens ideilor ?i emo?iilor relevate ?i de a judeca pe baze concrete, la justa sa valoare, contribu?ia esen?ial? a acestei arte la îmbog??irea estetic? a mediului de via??. Educa?ia în arta dramatic? ofer? cadrul pentru a aprecia în general artele pe baze critice mai rafinate ?i dezvolt? cu prec?dere cuno?tin?ele ?i capacitatea de apreciere critic? legate de teatru, film, produc?ii de televiziune ?i new-media.

 

Dezvoltarea din perspectiv? intelectual?

Educa?ia în arta dramatic? contribuie la dezvoltarea intelectual? crescând capacitatea de a gândi ?i de a se exprima natural ?i creativ, antrenând curiozitatea, inventivitatea, flexibilitatea ?i reflec?ia critic?.

Exersarea înv???rii experien?iale în contextul artei dramatice antreneaz? ?i învigoreaz? toate cele patru moduri de integrare a experien?ei în cunoa?tere: divergent, asimilativ, convergent ?i acomodant. Prin aceast? calitate de a func?iona ca o gimnastic? psihofizic?  capabil? s? antreneze flexibilitatea între modurile de înv??are ea faciliteaz? cre?terea performan?elor de înv??are în toate celelalte domenii, în m?sura în care studen?ii sunt real motiva?i. De asemenea, antrenând spontaneitatea ?i intui?ia, educa?ia în arta dramatic? faciliteaz? conexiunile cognitive între situa?ii diferite sau domenii diferite dând prilejul descoperirilor personale ?i motiva?iei pentru a face efortul cerut de necesitatea de integrare a cuno?tin?elor în totalit??i transdisciplinare ?i a le transforma astfel în abilit??i, competen?e ?i, în cele din urm?, în capital de cunoa?tere.

 

* Acest text este preluat cu adapt?ri din lucrarea Dezvoltare Continu? prin Arta Actorului pentru Non-Actori”, autor: Smaranda Caragea (tez?de doctorat), în curs de publicare.

De ce ne dezvolt? actoria? (2)

– Perspectiva lui Richard Courtney –

 

În teoria sa asupra inteligen?ei dramatice, Richard Courtney pleac? de la întrebarea dac? jocul dramatic (în sens larg, referindu-se atât la cel jucat pe scena vie?ii, cât ?i la cel din studioul de teatru sau pe scena de teatru) are impact asupra modului de gândire – dac? îmbun?t??e?te abilit??ile cognitive, inteligen?a. În particular, el formuleaz? dou? întreb?ri cheie la care o teorie a dezvolt?rii prin dram? ar trebui s? r?spund?:

 

1) care sunt tipurile specifice de gândire implicate atunci când cineva ac?ioneaz? ”ca ?i când, ca ?i cum” (”as if” – în textul original), sub efectul ”magicului dac?” specific actoriei;

?i (numind inteligen?? dramatic? performan?a în aceste tipuri de gândire)

2) dac? pa?ii prin care este dobândit?/nutrit? inteligen?a dramatic? sunt înv??a?i mai bine prin experien?a social? (pe scena vie?ii) sau prin instruc?ie (pe scena de teatru sau în studioul de actorie).

 

În urma demersului teoretic bazat pe analizarea situa?iilor de via?? în care gândirea î?i imagineaz? ”ca ?i când” ?i ac?iunile sunt întreprinse ”ca ?i cum” Courtney ajunge la concluzia c? între modurile teatral ?i dramatic exist? o mare compatibilitate.

Viziunea din spatele acestor întreb?ri este c? jocul de roluri fictive este o activitate esen?ial? prin care cineva poate înv??a ?i se poate re-crea (nu numai în sensul destinderii sau al distrac?iei). Via?a este str?b?tut? de dram?, chiar ?i în momente aparent banale, cum ar fi un interviu de angajare, când cineva repet? … în oglinda gândului sau în aceea de perete, fie c? o face anticipat, imaginându-?i cum ar (re)ac?iona, fie c? o face post factum, întrebându-se de ce a (re)ac?ionat într-un anumit fel. Rolurile fac parte din vaia?a de zi cu zi ?i sunt de adoptat flexibil ?i adecvat situa?iei, acesta fiind un aspect al inteligen?ei dramatice – rolul de p?rinte se joac? fa?? de copii, îns? poate deveni total nepotrivit ?i contraproductiv în multe alte situa?ii. Iar, privitor la inteligen?a adecv?rii la situa?ie este de observat c? aceasta este de în?eles în context cultural – ceea ce este într-un mediu cultural poate fi total inadecvat în alt mediu.

Pe scurt, teoria lui Courtney este urm?toarea:

Procesele de imaginare creativ? ?i ac?iune dramatic? sunt tr?ite ca experien?e organice unitare – împreun? dau na?tere unor în?elesuri privitoare la lumea fic?ional? a posibilit??ilor – lumea lui ca ?i când, ca ?i cum care este declan?at? mental prin apelarea în gândirea legat? de o situa?ie cu înc?rc?tur? dramatic? prin intermediul ”magicului dac?”. Situa?ia imaginar? creeaz? ?i relev? o fa?et? posibil? a experien?ierii realit??ii.

Procesele de imagina?ie dramatic? ?i ac?iune dramatic? func?ioneaz? prin transformarea a ceea ce se ?tia despre cum se face. De exemplu, cineva ?tie din experien?a tr?it? despre ”cum se face” conversa?ia într-o anumit? situa?ie ?i, prin aceast? transformare de resitua?ionare imaginar? (prin joc dramatic) poate descoperi ce înseamn? ”a face la fel” sau ”a face altfel” o conversa?ie în alte situa?ii de via?? posibile, uneori extreme, excep?ionale. Prin replicarea imaginar? ?i repeti?ia jocului dramatic cu încredere în partenerii de joc sunt utilizate ?i puse la încercare structurile mentale (conceptele) ?i abilit??ile personale ?i prin aceasta fiin?a celui care tr?ie?te experien?a jocului dramatic iese reînt?rit?, revigorat?, ?i îmbog??it? cognitiv.

Aceste procese cognitive au loc deoarece lumea dramatic? creat? devine un element semnificativ în universul în?elesurilor cognitive. Chiar dac? problemele omului sunt înr?d?cinate în actualitatea imediat?, în realitatea concret?, pentru a le în?elege mai bine ?i a le solu?iona, acesta are nevoie s? le compare cu lumea posibilit??ilor. Lumea creat? dramatic este o astfel de lume, nu singura, îns? cel mai adesea ignorat? de lumea intelectual? ca fiind o resurs? de cunoa?tere, sau cel mult tratat? marginal.

Adev?rul este încorporat în cel care tr?ie?te jocul dramatic, ideile fiind structurate prin eviden?ierea raporturilor parte/întreg, similar/disimilar sau de continuitate dintre lumea realit??ii concrete ?i lumea creat? dramatic. Unitatea organic? dintre imaginare ?i ac?iune transform? lumea actual? a realit??ii concrete prin medii prin substituire ?i în acord cu legi specifice din care rezult? atât în?elesuri de suprafa?? cât ?i în?elegeri profunde, acestea din urm? fiind atât metaforice cât ?i logice.

Astfel, drama poate fi privit? ca o expresie externalizat? prin ac?iuni a activit??ii gândirii metaforice, menit? s? dea sensuri utile reflec?iei ?i în?elegerii lumii în care tr?im, acele sensuri pe care gândirea logic? analitic? nu le poate surprinde. Ea d? o cale c?tre dobândirea în?elesurilor tacite, cu con?inut neexplicit (necodificabile) ?i inexprimabile în cuvinte, care pot fi relevate numai prin acte externalizate. Iar, actul externaliz?rii prin ac?iuni dramatice face în?elesul comunicat mult mai palpabil decât actul observ?rii ac?iunii dramatice. Prin ac?ionare dramatic? cunoa?terea tacit? cap?t? o concrete?e sporit? – este mai intim încorporat?. În termeni de logic?, actele dramatice sunt ”ipoteze practice”

 

O scurt? observa?ie

În finalul acestei prezent?ri sintetice a viziunii lui Courtney, din perspectiva temei de doctorat care prive?te atât experien?ele actorului/juc?torului cât ?i pe cele ale formatorului, consider important s? eviden?iez urm?torul aspect.

Actorii/juc?torii afla?i în situa?ia ”aici ?i acum” utilizeaz? o logic? experien?ial?; Spre deosebire, publicul/observatorii utilizeaz? o logic? ra?ional? de tip ”criterii în context” Animatorii, formatorii, etc. sunt îns? observatori speciali. Acest aspect nu este discutat de Courtney ?i merit? investigat.

Ideea mea este c? formatorul este cineva capabil s?-?i foloseasc? abilit??ile empatice ?i experien?a de juc?tor pentru a reu?i s? aplice logica ra?ional? percepând ca teorie a min?ii logica experien?ial? a actorului/juc?torului angrenat în procesul formativ. Aceast? idee m-a condus în cursul cercet?rii doctorale, printre altele, la abordarea rela?iei formator-participant prin prisma înv???rii experien?iale ?i cercet?rii-ac?iune.

 

* Acest text este preluat cu adapt?ri din lucrarea Dezvoltare Continu? prin Arta Actorului pentru Non-Actori”, autor: Smaranda Caragea (tez?de doctorat), în curs de publicare.

De ce ne dezvolt? actoria? (1)

– Perspectiva lui Adam Blatner –

 

Adam Blatner, unul dintre cei mai importan?i creatori de aplica?ii terapeutice ?i/sau de dezvoltare personal? ale teatrului,  pleac? de la observa?ia c? oamenii tânjesc s? joace roluri prin care s? dep??easc? banalul vie?ii cotidiene. Pentru asta, ei  sunt uneori dispu?i s? mearg? dincolo de conven?iile culturale, iar acest lucru este inhibat, mai ales, în cazul persoanelor adulte. Acestea sunt constrânse s? adopte roluri serioase, impregnate de responsabilit??ile familiale, p?rinte?ti, educa?ionale ?i de implicarea în via?a comunit??ii. Nu înseamn? c? to?i le adopt?, îns? acesta este sensul presiunii sociale.

În vremea copil?riei sau adolescen?ei aceast? presiune social? este considerabil mai redus?. Copiii se joac? de-a orice î?i pot imagina sau le este insuflat în imagina?ie prin fic?iunile vehiculate în media. Fie c? vardistul împu?c? ho?ul, fie c? ho?ul este împu?cat de vardist, ambii î?i prezint? rolul creând atmosfer? ?i teatralitate. Ceva se pierde în cursul trecerii la maturitate ?i produce suferin??. Drama ofer? îns? un vehicul pentru continuarea în cursul maturit??ii a încorpor?rii de roluri în care o persoan? se poate imagina.

Din perspectiv? teoretic?, Blatner formuleaz? teza expansiunii rolurilor personale prin elaborare dramatic? – o pulsiune c?tre ob?inerea unui surplus de realitate. Viziunea sa î?i are originea în practica psihodramei, pe care Jacob Levi Moreno, creatorul ei, o vedea ca fiind un ”teatru al adev?rului” –  o aren?, eliberat? de constrângerile comportamentale curente, în care  fenomenele psihologice profunde se pot exprima. Un teatru al adev?rului v?zut nu în sensul c? în cursul s?u este reprezentat? actualitatea vie?ii cotidiene, ci pentru c? reflect? o dimensiune mai adânc?, care scoate în eviden?? ceea ce participan?ii simt, fricile lor, speran?ele ?i tot ceea ce exist? în ei ca posibilitate experien?ial? – experien?ele care ar trebui, ar putea, s-ar putea, ar fi … numai dac?.

Ca psihiatru cu 35 de ani de experien??, Blatner a constatat c? cei care au parte de prea pu?in? dram? în vie?ile lor se simt u?or sau moderat handicapa?i, sim?indu-se constrân?i, inhiba?i ?i fiind predispu?i la depresii. Prin acesta, el deduce existen?a unei nevoi profunde de experien?? dramatic? a omului, la fel cu Nikolai Evreinov care a sugerat c? psihologia ar trebui s? ia în considera?ie ca pulsiune uman? profund?, în afara sexualit??ii, ?i „teatralitatea” – termen pe care Blatner îl propune a fi în?eles în sensul de dramatizare, de elaborare dramatic?. (Nikolai Evreinov a fost un director de teatru, dramaturg, regizor ?i actor rus care a promovat o estetic? apologetic? a teatralit??ii sus?inând c? mai degrab? lumea ar trebui s? împrumute de la teatru ?i nu teatrul de la lume. Blatner indic? drept surs? ideii de completare a pulsiunilor cu aceea c?tre teatralitate pe care o propune Evreikov un volum al acestuia, intitulat „Teatralitate”, publicat în jurul anului 1927)

Aceasta este o viziune de eliberare din logica reduc?ionist? a primatului pulsiunii sexuale a lui Freud ?i care vine în sensul celor propuse de Adler sau Jung. Ca ?i ace?tia, Blatner consider? c? reduc?ionismul freudian este unul abuziv, fiind f?cut numai din ambi?ia de a conferi un aspect formal cât mai ?tiin?ific (de fapt mecanicist) psihologiei, ambi?ie venit? probabil din pasiunea lui Freud pentru fizic?.

  • Adler invoc? o pulsiune (pe care o vedea chiar mai profund?) manifestat? prin str?duin?a pentru a da un sens efectivit??ii – o str?duin?? pentru putere personal? ?i competen??.
  • Jung scoate în eviden?? motiva?ia spiritual? ?i, mai mult, prin conceptul de tipare (paternuri) arhetipale aduce în discu?ie faptul c? sunt de considerat o mul?ime de tipuri de motiva?ii profunde care î?i au originea în incon?tientul colectiv.

Blatner se înscrie în aceast? direc?ie ?i scoate în eviden?? existen?a unei porniri primare c?tre expansiunea de rol, manifestat? pe m?sur? ce mintea se dezvolt?, ca o aviditate de surplus de realitate ce ?ine de nevoia de a ?ti ?i a fi capabil de a face cât mai multe. El noteaz? c? cea mai evident? motiva?ie de baz? în acest sens este dorin?a de a juca din ce în ce mai multe roluri. Indiciile acestei motiva?ii ar fi jocul imaginativ ?i dorin?a/tenta?ia de a experimenta pentru a deveni st?pân într-o sfer? de influen?? din ce în ce mai larg?. Aceast? motiva?ie se na?te ?i cap?t? amploare în intervalul de vârst? cuprins între 7 luni ?i 3 ani, ca apoi s? evolueze în forme tot mai gradate ?i mai nuan?ate. În adolescen??, din cauze sociale ?i din confruntarea cu atitudini culturale rigide are loc îns? o reprimare a modalit??ilor de expresie a acestei motiva?ii, ceea ce îi angreneaz? pe tineri în ceea ce Erik Erikson nume?te ”închiderea prematur? a identit??ii”[1], un proces de înghe?are într-un univers îngust de roluri poten?iale, cu efecte negative asupra identit??ii, care ar trebui contracarat prin încurajarea de a experimenta în continuare. Acest lucru se poate face cu ajutorul dramei, prin metodele ?i experien?ele improviza?ionale pe care aceasta le ofer?, constituind vehiculul ideal pentru între?eserea în via?a de zi cu zi a tinerilor a unor noi experimente de rol, aducându-le mai mult? bun? dispozi?ie ?i, mai ales, în opinina noasr?, oferindu-le tinerilor provoc?ri improviza?ionale calitativ superioare comparativ cu acelea generate de interac?iunea cu mediul social ?i cultural imediat, care de multe ori este toxic.

Din cele de mai sus, se poate observa un anumit continuum pe care drama este capabil? s?-l ofere, mergând de la terapie, trecând prin profilaxie ?i pân? la dezvoltarea poten?ialului de dezvoltare personal?.

Ca de altfel majoritatea autorilor care au încercat o teoretizare a dramei aplicate ?i Blatner remarc? marginalizarea actoriei ?i considerarea jocului ca fiind un fason, un semn de comportament copil?resc ?i atrage aten?ia c? este esen?ial s? se fac? diferen?a între elementele copil?re?ti de care cineva are nevoie ca s? creasc? pentru a deveni adult ?i cele care ?in de a fi copil?ros, care sunt benefic de men?inut, cultivat  ?i de adus la rafinament în via?a adult? – f?r? acestea, nici bucuria de a tr?i nu poate fi deplin? ?i nici creativitatea ?i spontaneitatea nu sunt posibile. Ocazia de joc copil?ros dar nu copil?resc oferit? de programele de dram? aplicat? are astfel o valoare în sine. Sensul identit??ii poate fi extins dincolo de realitatea imediat? prin rolurile jucate în surplusul de realitate pe care îl ofer? drama … prin jocul în care cineva pretinde c? ar putea fi ?i altcineva – am putea spune, prin experimentarea de personaje.

Într-un fel, Blatner afirm? c? bagajul de personaje experimentate este la fel de important ca ?i bagajul de cuno?tin?e sau zestrea de deprinderi ?i abilit??i acumulate. În toate aceste cazuri este de realizat un echilibru între cât a de?ine în am?nunt ?i cât a de?ine ca diversitate. În cazul bagajului de personaje este vorba de o diversitate de roluri arhetipale ?i de situa?ii arhetipale. A ajunge s? ?tii, chiar ?i vag, cum e s? fii în variate situa?ii artist, semizeu, erou de poveste, ?aman, mare preot, zân?, zmeu, geniu etc. reprezint? o zestre de repere identitare care pot consolida încrederea în sine, stima fa?? de sine, con?tiin?a de sine…exact lucrurile urm?rite în domeniul dezvolt?rii personale. Imaginarea ?i cultivarea, cu m?sur?, de alter-egouri, altele decât acelea care ar fi utile imediat în lupta cu via?a de zi cu zi este clamat? de c?tre Bantler ca fiind o resurs? important?.

Exist? for?e ale mediului cultural care tind s? provoace alienarea ?i sl?birea con?tiin?ei de sine, sus?ine acesta. Experimentarea de roluri pe care drama aplicat? o ofer? poate contracara aceast? presiune ?i poate conferi o flexibilitate ?i o capacitate de a dep??i stresul sporite. Sinele este o experien??: agregat? – fiind rezultatul compunerii întregului spectru de oper?ri, de la postur? ?i ton ?i pân? la luarea de decizii; ?i total? – fiind constituit coerent într-un sens al valorii de sine. Cultura maximei nemul?umiri (Freud), între?inut? de cli?eele perpetuate ?i promovate de mediul social submineaz? permanent încrederea în propria valoare – întotdeauna ar fi loc de mai bine.

Blatner eviden?iaz? de asemenea, urm?torul proces.

”Cu cât joci mai mult roluri, cu atât începi s? recuno?ti c? le joci cu adev?rat, ceea ce conduce la o cre?tere a jocului cu modul în care le joci. Începi s? introduci mai multe varia?ii, devii mult mai creativ. În cele din urm?, odat? ce ai prins ideea, devii capabil s? devii dramaturgul ?i regizorul propriei vie?i, s? introduci (s? î?i propui, n.n.) noi roluri, s? le provoci ?i s? le dep??e?ti pe cele învechite (terne, n.n.)”, revizuind ?i creând modul autentic în care te gânde?ti la tine ?i în care tr?ie?ti”.

În viziune lui Blatner, în acest fel, antrenat? s? lucreze din planul meta-rolurilor, acea ”parte” din cineva care alege ce anume rol s? joace acesta ?i când anume s?-l joace, cap?t? ?i genereaz? un sentiment mai s?n?tos al sinelui.

[1] Citat de Jane Kroger,2007, Identity Development Adolescence Through Adulthood, Second Edition, SAGE Publications Inc. p. 11

 

* Acest text este preluat cu adapt?ri din lucrarea Dezvoltare Continu? prin Arta Actorului pentru Non-Actori”, autor: Smaranda Caragea (tez?de doctorat), în curs de publicare.

Continuu e jocul pentru copilul din tine

Descoper? ?i joac? jocul pentru copilul din tine, continuu! De ce? Copiii se joac? de-a orice î?i pot imagina sau le este insuflat în imagina?ie prin fic?iunile vehiculate în jurul s?u. Fie c? vardistul împu?c? ho?ul, fie c? ho?ul este împu?cat de vardist, ambii î?i prezint? rolul creând atmosfer? ?i teatralitate. Dar, vai, ceva se pierde în cursul trecerii la maturitate ?i aceasta produce suferin?? ?i pierderi.

Ca ?i multe alte fiin?e, omul se na?te cu instinctul explor?rii mediului înconjur?tor, iar acest instinct se manifest? ini?ial prin joac?.

În lucrarea sa fundamental? pentru formarea actorului modern, Viola Spolin ?ine s? sublinieze înc? de la început ?i urm?torul aspect.

”Nu exist? o cale corect? sau gre?it? de a rezolva o problem?. Exist? o singur? cale de înv??are – cercetarea proprie, experimentarea, adic? s? treci tu însu?i prin proces.

Înv???m din experien?? ?i prin experimentare ?i nimeni nu înva?? pe nimeni nimic. Acest lucru este adev?rat atât pentru copilul care trece de la mi?c?ri dezordonate la mersul în patru labe ?i apoi la primii pa?i, cât ?i pentru omul de ?tiin?? cu ecua?iile sale.

Dac? mediul înconjur?tor o permite, oricine poate înv??a ceea ce vrea s? înve?e ?i dac? individul o permite, mediul înconjur?tor îl poate înv??a tot ceea ce are de înv??at. „Talentul” sau „lipsa de talent” nu au nici o leg?tur? cu asta.” [1]

Indirect, Viola Spolin atrage aici aten?ia c? formatorul de actori este el însu?i de format în spiritul înlesnirii ?i nu al pred?rii ?i c? ceea ce are de înlesnit acesta este tocmai explorarea individual?, de c?tre studentul actor, a posibilit??ilor sale actorice?ti, orientând ?i canalizând descoperirile ?i deprinderile ?i preparând terenul pentru ca actorul novice devenit practicant s? poat? continua drumul c?tre performan?a artistic?. Un drum pe care îl va avea de f?cut tot prin explorare individual?, îns? singur, informal, purtat de propriile ?eluri artistice ?i, totodat?, presat de lumea industriei spectacolului, televiziunii ?i a cinematografiei care îl va pune în situa?ia, de multe ori dramatic?, a mersului pe muchie de cu?it între a sluji arta ?i/sau a satisface capriciile cererii de divertisment.

Dar s? observ?m c?, de?i se adreseaz? cu prec?dere formatorilor de actori, în acest pasaj, Viola Spolin se refer? de fapt la un caz mult mai general decât acela specific actoriei. Într-adev?r, dac? privim cazul general al oric?rui tip de înv??are, dintr-o perspectiv? în care s? includem nu numai transmiterea cuno?tin?elor ?i abilit??ilor ci ?i dobândirea lor, se poate desprinde un adev?r profund, valabil pentru toate domeniile. Nimic din ceea ce umanitatea a cunoscut ?i este valabil nu s-a înv??at ini?ial altfel decât trecând printr-o experien?? sau un printr-un experiment desf??urat în mediul înconjur?tor. Înv??area prin predare/transmitere de cuno?tin?e este întotdeauna ulterioar? descoperirii ?i valid?rii în experien??. Ca urmare, formatorul este de privit ca o parte a mediului înconjur?tor. Acesta nu ”pred?”, ci cel mult orienteaz? ?i faciliteaz? înv??area prin descoperire. Utilizând limbajul tehnic consacrat, se poate spune c? la baza întregului proces de înv??are stau experien?ele individuale de înv??are informal? – descoperirile. În ultim? instan??, studentul, cel aflat în formare, în orice domeniu ar fi deci de privit ?i tratat ca un cercet?tor în devenire ?i nu ca un înregistrator de cuno?tin?e ?i practicant de re?ete standard.

Dar ce nu trebuie s? uite nimeni este c? cel care poate înv??a direct de la mediu este doar copilul din el. Ca urmare, prima ?i cea mai important? lec?ie a dezvolt?rii personale este urm?toarea.

Îngrije?te-te de copilul din tine, caut?-l încontinuu, nutre?te-l, cultiv?-l… Descoper? ?i joac? jocul pentru copilul din tine, continuu!

 

[1] Spolin V., 2008. Improviza?ie Pentru Teatru, în Mihaela Balan-Be?iu (trad.) – Viola Spolin Manual De Tehnici Pedagogice ?i Regizorale, UNATC PRESS Bucure?ti, edi?ie electronic?, p. 3

 

* Acest text este preluat cu adapt?ri din lucrarea ” Dezvoltare Continu? prin Arta Actorului pentru Non-Actori”, autor: Smaranda Caragea  (tez?de doctorat), în curs de publicare.